Conflict între generații

-

Pe vremea mea, motivația era să scap de plictisul unui orășel prea mic și în care nu se întâmpla, aproape niciodată, nimic semnificativ!
Pe vremea lor, motivația e să ”sară peste etape” pentru a parveni cât mai rapid!

Pe vremea mea, motivația era să scapi de exigența unor părinți, care te voiau neapărat medic sau inginer (”ca să prinzi repartiție la oraș”). Și scăpai făcându-te neapărat medic sau inginer, ori ”fugind” de-acasă.
Pe vremea lor, ”motivația” sunt părinții, care își dau ultimul ban pentru a-și vedea copiii cu diplomă (nu mai contează de care).

Pe vremea mea, motivația era sa fii un medic sau inginer destoinic, dacă tot ți-ai ascultat părinții și te-ai făcut medic sau inginer.
Pe vremea lor, motivația e să pleci în străinătate dacă ai o diplomă obținută ”pe bune” sau să apelezi la PCR (pile/ cunoștințe/ relații), dacă ai o diplomă cumpărată pe banii părinților.

Pe vremea mea, carieră însemna să trudești pentru a deveni cineva.
Pe vremea lor, carieră înseamnă să fii ceva (cu cât mai puțină trudă).

Pe vremea mea, motivația de a fi cineva însemna a învăța, a munci, a străbate un drum.
Pe vremea lor, motivația de a fi ceva înseamnă a înlătura, cu orice mijloace, pe cineva, a răzbi cu orice preț, a plagia, a fura, a trăda, a minți.

Pe vremea mea, a deveni cineva însemna a atinge un țel, un vis.
Pe vremea lor, a fi ceva înseamnă a ocupa un post/ un scaun convenabil(e).

Pe vremea mea, idealul/ cariera însemna(u) să fac(i) ce-mi/ce-ți place.
Pe vremea lor, carieră înseamnă bani și putere (puterea pe care ti-o dau funcția și/sau banii).

Pe vremea mea existau rușine, respect, admirație.
Pe vremea lor există minciună, răzbunare, înșelăciune, calomnie, denigrare, delațiune.

Pe vremea mea existau modele.
Pe vremea lor există VIP-uri.

Pe vremea mea, modele erau Emil Cioran, Constantin Noica, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu…
Pe vremea lor, asemenea nume devin desuete.

Pe vremea mea, a fi  cineva însemna a lăsa ceva în urmă: o fiică/ un fiu, o casă, un pom, un nume.
Pe vremea lor, a fi ceva înseamnă a înlătura trecutul, a distruge prezentul, a(-și) zidi viitorul pe cadavre.

Pe vremea mea, unora ca aceștia (că se mai găseau și pe-atunci) li se spunea ”neam prost”.
Pe vremea lor, se numesc ”oameni de succes”…

Pe vremea mea, istoria unui teatru era cuprinsă în monografii.
Pe vremea lor, istoria unui teatru se scrie, lacunar, pe pereți.

Pe vremea mea, când greșeai îți cereai iertare.
Pe vremea lor, când greșeșți aștepți să să fii răsplătit(ă) cu o funcție/ cu un privilegiu… Și ești, de cele mai multe ori, răsplătit, pentru a putea rămâne la mâna celor care fac asta.

În vremurile astea, eu sunt mulțumită cu mine și cu cine/ceea ce sunt!
În vremea asta cum or fi ei?

Marinela Țepuș
Marinela Țepușhttps://tepusa.ro
Este teatrolog și filolog. A fost secretar literar la Teatrul George Ciprian din Buzău, Teatrul Fani Tardini din Galați și la Teatrul Nottara din București. A fost directorul Teatrului Nottara din București și al Teatrului George Ciprian din Buzău. A primit, în 2018, Premiul Președintelui UNITEM pentru management, în cadrul Galei Premiilor UNITEM, ediția a XVII-a, iar în 2019, Premiul de excelență, în cadrul aceleiași Gale, ediția a XVIII-a. Activitate publicistică Din 1997, este critic de teatru, publicând (în calitate de redactor/ colaborator) cronici, interviuri, anchete, portrete, reportaje, în revistele: Scena, Luceafărul, Teatrul azi, Diagonale, precum și în ziare/ suplimente culturale: Rampa (Ziarul AZI), Ziarul de duminică, Gazeta Teatrului Național, Cotidianul, Adevărul literar şi artistic. Este membru UNITER și AICT.ro

Distribuie

Articole recente

Categorii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Comentarii recente