Cronica unui eșec anunțat

-

Lupii tineri

(ficțiune cu două personaje reale)

După instaurarea domnului Nicușor Dan și a echipei sale la Primăria Municipiului București, au urmat doi ani de liniște în teatre. Liniște mare, totală, pentru că nu existau bani și, ca urmare, se făceau puține spectacole/ evenimente. Nimeni nu deranja pe nimeni. Nicio vizită pe la sediile instituțiilor de spectacole, nicio negociere/ aprobare a vreunui program minimal, nicio evaluare a managerilor, niciun control. Doar câteva glasuri USR-iste strigau, sporadic, pe rețelele de socializare: ”Reforma, Reforma! Vrem reforma promisă de Nicușor Dan! Nu (mai) sunt buni managerii bucureșteni existenți pentru că sunt PSD-iști, bătrâni, depășiți, prăfuiți!”. În afară de mine, nu știu și pe altcineva care să fi răspuns constant unor asemenea interpelări. Nimeni nu s-a impacientat. Iar eu eram recunoscută, și nu foarte apreciată, pentru ieșirile publice, socotite, adesea, intempestive, indiscrete. Ce dacă aveam dreptate?!

Ce-i drept, venise pandemia, care putea oferi multe pretexte/ justificări pentru indolența/ pasivitatea cu care au fost tratate instituțiile de spectacole în anii 2020 și 2021 de către ordonatorul de credite. De fapt, nici nu era nevoie de justificari, pentru că toate teatrele se luptau cu restricțiile, cu lipsa testelor, cu numărul de cazuri de îmbolăvire, cu spaima de spital, de închidere, de tăierea salariilor, de restructurări.

Ca prin farmec, la începutul anului 2022, fără nicio legătură cu legalitatea și realitatea, destul de proaspăta directoare a Direcției Cultură, Învățământ, Turism din PMB, dna Liliana Maria Toderiuc-Fedorca, s-a apucat, cu o abnegație de speriat, să organizeze evaluările managerilor! În februarie, pentru 2020, și, prin martie, pentru 2021. Nu s-a împiedicat dânsa de lege, de situația specială în care se aflau teatrele abia ieșite din pandemie!!! Le-a făcut ca să fie bine și lumea (USR-istă) mulțumită. Poate și domnul primar general! Totuși, încep să mă îndoiesc tot mai mult că dumnealui ar fi fost/ ar fi la curent cu toate mânăriile care se făceau (și se mai fac), chipurile pentru dumnealui și, în orice caz, pe semnătura dumnealui. Dar această poveste nu este despre ”politic”. Și nu aș vrea să fiu greșit înțeleasă: ca în orice partid, sunt sigură că și în USR sunt oameni de bună-credință și oameni de rea-credință. Ca peste tot. Doar că eu am apucat să-i cunosc numai pe cei din urmă!

Așadar, îndată ce a început marea ”execuție publică” (la propriu, dna Fedorca nesfiindu-se să propună managerilor transmisia în direct pentru toată lumea, chiar și pentru diaspora, a etapei a II-a, interviul), s-au arătat la orizont… ”lupii tineri”. Sigur, nu toți erau chiar foarte tineri, pentru că, în cultură, ”tânăr” și/sau ”tânără speranță” înseamnă să ai vârsta sub 45 de ani. Apoi, brusc, dacă ești în grupul/ gruparea potrivită sau chiar ai o activitate excepțională, pe la 50 – 55 de ani, ți se oferă Premiul pentru întreaga activitate, în cadrul Galei Premiilor UNITER. (Mă rog, așa era până de curând la UNITER, om vedea și cum va fi mai departe!)

Acum, ”lupii tineri” nu s-au născut chiar ieri și noi, ăștia mai fanați, îi cam bănuiam/ cunoșteam. Însă, au stat pitiți, cuminți, scoțând capul numai când s-a ivit vreo ”oportunitate”. Și atunci o făceau cu sfială, cu eleganță, netrezind prea multe bănuieli. Așa se întâmplă că s-a trecut destul de ușor peste schimbarea intempestivă a unor directori din țară. Breasla a aflat și a trecut mai departe, nedând importanță. Erau rare aceste schimbări și departe de centru; nu aveau cum să (ne) afecteze. Însă, în prezent, se petrec asemena fapte în Capitală. Și, ce să vezi, au fost schimbați manageri care au avut ”prea multe venituri”, au dat o nouă direcție teatrului, au făcut din temelie un teatru, au contractat proiecte cu fonduri norvegiene. Da, printre aceștia, fără falsă modestie, mă aflu și eu! Știu că am fost dată afară și de către dna Fedorca, și de către interimarul Alexandru Dumitru Mâzgăreanu, nu pentru ”stilul jurnalistic” al raportului meu de evaluare, cum mi-a reproșat un bun ”prieten” din comisie, care, altminteri, în ceilalți ani, m-a felicitat exact pentru același lucru, ci pentru că eram prea vocală și gata de luptă când sesizam o nedreptate. Pe deasupra, mai aveam și cusurul impardonabil de a cunoaște legile.

Și ce să vezi, au fost câteva proteste, mărunte dar stimabile, pe rețelele de socializare; au fost și câteva ”intervenții” la primarul general ale unor oameni de cultură și de bine, sunt demarate și câteva procese, însă nimic nu a mai oprit-o/nu  o mai oprește pe dna Fedorca să-și ducă ”proiectul” până la capăt. Chiar dânsa, o ”tânără lupoaică”, a făcut pact cu cei asemenea ei, cu ”lupii tineri” înfometați de schimbare, bani și/ sau putere și a mers/ merge cu ei până la capăt. Sunt sigură că nimeni și nimic nu-i mai poate stăvili elanul până la electoralele din 2024, nici măcar domnul primar general, dacă și-ar face puțin timp și ar avea ”puțintică răbdare” ca să înțeleagă exact unde și pe mâna cui se găsește, în prezent, cultura bucureșteană.

Acum, cine sunt ”lupii ”tineri”? În general, regizori/ actori cu o carieră rezonabilă (nu ieșită din comun, că ăia nu prea-și doresc să devină manageri, mai ales în situația actuală), care au stat pitiți/ cuminți în umbra managerilor existenți, oricare ar fi fost ei, lingându-și frustrările și incitându-și colegii la acte de revoltă. Ce înseamnă ”revolta” în mentalitatea acestor ”lupi tineri”? În cazul meu, o reclamație lungă, plină de divagații și neadevăruri, care a prilejuit domnului primar general ”veridicitatea” trimiterii Corpului de control la Teatrul ”Nottara” și a anunțului acestei fapte eroice pe pagina sa de facebook exact în timpul procedurii de evaluare a subsemnatei. În cazul altor teatre, ”revolta” a însemnat (doar) vorbirea de rău a vreunui manager acolo unde era necesar, adică la dna Fedorca (directoarea executivă a Direcției Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București), înscrierea în vreun partid la modă, în alte grupuri/ grupări ”de elită” care le-ar fi putut/ le-ar putea fi de folos.

Cu capul plecat, cu zâmbetul larg, teatral, pe buze, ”lupii tineri” fac promisiuni că mută munții și că vor fi recunoscători proporțional cu sprijinul pe care îl vor obține. Și sunt!!! Iar sprijinul se arată a fi fără limite, chiar cu încălcarea principiilor/ legilor/ deontologiei/ bunului simț! Nimeni și nimic nu îi mai poate opri. La coș cu ”bătrânii”; este vremea noastră! Iată un slogan potrivit pentru cultura Capitalei (cam prea provincială pentru secolul 21). Desigur, ”lupii tineri” sunt și reprezentanții noii boeme bucureștene, asta însemnând că se merge la serviciu, la spectacole, la Gale în pantaloni scurți/ bermude și, în cel mai bun caz, în niște blugi cârpiți, la care se adaugă tricoul și adidașii. Toate de firmă. Mai înseamnă această boemie multă minciună, mistificare, trădare, oportunism. Cam ceea ce noi, ăștia care nu mai suntem de folos, cunoaștem și din regimul trecut. Doar că pe vremea aia încă mai supraviețuiau rămășițe ale boemior aristocrați, romantici. A trecut vremea lor așa cum, acum, trece și vremea noastră, a celor cu sau fără premii pentru întreaga activitate. Curios și trist rămâne faptul că breasla asistă pasiv la asemenea schimbări! Doar câteva voci se revoltă scurt, cu oarecare jenă. Nu contest că lumea e în plină transformare, că trebuie să ne primenim, să lăsăm, noi cei trecuți prin viață, locul celor mai tineri. Dar contest graba, superficialitatea, mojicia, cupiditatea cu care se fac asemenea schimbări. Contest dreptul acestor hiene care se cred ”lupi tineri” de a-i arunca la coș pe aceia pe care ar trebui să-i respecte pentru rezistență, experiență, trudă. Contest modul grotesc al unor (pseudo)politicieni de a demola în loc să construiască, de a distruge în loc să consolideze, de a-și ascunde neputința/ frustrările sub preș, prin decizii eronate, ilegale. Contest absurdul pe care-l trăim fără să reacționăm! Contest inerția în care ne complacem: ”Las’ că merge și așa!”

Chiar vă este bine, colegi?

Om trăi și om vedea! La orizont se arată 8 posturi de manageri pentru 7 teatre bucureștene de top și pentru Circul Metropolitan. Listele cu candidați care se vehiculează ”pe surse” nu sunt promițătoare de schimbare, ci promițătoare de distrugere. Mă simt, tot mai des, în pielea Casandrei, personajul mitologic pe care nu-l credea nimeni. Și totuși, măcar unii dintre dumneavoastră știu că aproape tot ce am ”prevestit” de câțiva ani încoace s-a cam întâmplat, urmează să se petreacă. Din păcate! Acum spun că acești ”lupi tineri” care stau hămesiți să pună mâna pe teatrele bucureștene sunt, aproape toți, niște hiene. Și nu doresc să am dreptate!

 Îi avertizez, totuși, pe viitorii manageri, că vor prelua niște teatre sărăcite, multe cu probleme grave de consolidare/ reabilitare/ modernizare, care au bugete anuale ce se alocă între martie și mai și că nu toți și întotdeauna vor beneficia de ele în totalitate chiar dacă au fost votate de CGMB, care funcționează după legi greoaie, potrivnice dezvoltării și unor gândiri îndrăznețe, care plătesc chirie sau dețin spații de depozitare departe de București, care nu vor putea beneficia de venituri extrabugetare, pentru că există o lege a sponsorizării depășită, inadecvată realității românești și pentru că nu există echipe care să știe să aplice pentru atragerea unor fonduri europene, care nu pot plăti legal niciun fel de publicitate și care nu beneficiază de spații de afișaj în oraș, care nu vor putea angaja specialiști în marketing cultural pentru că nu există asemenea specialiști și nu pot angaja specialiști de top în orice fel de marketing, pentru că salariile sunt foarte mici, care au puțini specialiști de sunet și lumină, pentru că nu există nici școli, nici cursuri pentru asemenea specializări, care sunt obligate, prin diverse legi, să ofere zeci, uneori sute, de invitații (persoanelor cu dizabilități, asociațiilor de pensionari, foștilor lucrători în cultură, STB-ului, mass-mediei etc.) și nu vor putea deveni niciodată ”rentabile”, pentru că nu au cui vinde bilete foarte scumpe, care nu beneficiază de o strategie culturală a Bucureștiului și nici de una națională la care să se poată raporta, care sunt și vor rămâne tributare politicului de mai bună sau mai proastă calitate, după noroc.

Și le mai prezic acestor hiene travestite în ”lupi tineri” că perioada lor de glorie se va sfârși, cel mai târziu, odată cu schimbarea echipei de la PMB, firește și a dnei Fedorca, adică în 2024! M-aș bucura ca cei care vin/ se întorc să mai aibă ce/ pe cine pune în loc! Și aceia să fie pe drept cuvânt niște ”lupi tineri”…

Marinela Țepuș
Marinela Țepușhttps://tepusa.ro
Este teatrolog și filolog. A fost secretar literar la Teatrul George Ciprian din Buzău, Teatrul Fani Tardini din Galați și la Teatrul Nottara din București. A fost directorul Teatrului Nottara din București și al Teatrului George Ciprian din Buzău. A primit, în 2018, Premiul Președintelui UNITEM pentru management, în cadrul Galei Premiilor UNITEM, ediția a XVII-a, iar în 2019, Premiul de excelență, în cadrul aceleiași Gale, ediția a XVIII-a. Activitate publicistică Din 1997, este critic de teatru, publicând (în calitate de redactor/ colaborator) cronici, interviuri, anchete, portrete, reportaje, în revistele: Scena, Luceafărul, Teatrul azi, Diagonale, precum și în ziare/ suplimente culturale: Rampa (Ziarul AZI), Ziarul de duminică, Gazeta Teatrului Național, Cotidianul, Adevărul literar şi artistic. Este membru UNITER și AICT.ro

Distribuie

Articole recente

Categorii

Articolul precedentActorii și tehnica de scenă
Articolul următorPREtext

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Comentarii recente