La o conferință de presă

(Jurnal de… ”Nottara”, cu iz de pamflet)

Marți, 11 octombrie 2022, am fost prezentă la conferința de presă care anunța finalizarea celor șase spectacole (trei pentru scenă și trei cu transmitere în regim digital) din cadrul proiectului cu fonduri norvegiene, ”Teatrul, o nouă normalitate. #REINVENTARE”, obținut de Teatrul ”Nottara” în anul 2021.

În contextul în care acest proiect este ascuns, cu obstinație, de către actualul manager temporar, ca nu cumva să fie lezată doamna directoare executivă a culturii PMB-iste că se dă importanță tocmai proiectului care contrazice, în cel mai înalt grad, nota 6,62 obținută la evaluarea managementului pentru anul 2021 (având drept urmare demiterea mea pentru ”incompetență”), mă așteptam să fie lume puțină. Însă nu aș fi crezut că sunt, vorba lui Pristanda, 4 membri ai echipei de proiect, 2 angajate ale departamentelor Secretariat literar, respectiv Marketing, un critic de teatru, o realizatoare TV, doi necunoscuți, o realizatoare de emisiuni radiofonice, un redactor de la AGERPRES și eu, împreună cu un prieten. În total, 14 persoane, dintre care doar 7 erau din afara teatrului (socotindu-mă și pe mine).

O felicit pe Doamna Alexandra Norocea, managerul proiectului, pentru forța/ profesionalismul cu care și-a susținut munca și mica echipă ce a însoțit-o în acest demers anevoios, făcând slalom printre șicanele puse de către managerul temporar și de către cei câțiva acoliți ai săi, nelăsându-se intimidată de jalnica (dez)organizare a acestui eveniment.

Din întrebările puse de către Doamna Sanda Vișan (prestigioasă personalitate culturală și o persoană foarte bine informată) am înțeles că, deși habar nu avea de proiect, succinta prezentare a Doamnei Alexandra Norocea i-a trezit interesul. Asta m-a făcut să o întreb (și eu) pe colega de la departamentul Marketing, de ce lipsește dl manager interimar de la toate întâlnirile/ evenimentele acestui proiect, care, din nefericire pentru dânsul, aparține instituției pe care o conduce, fie și provizoriu, și, mai ales, de ce nu se face promovare/ publicitate, în contextul în care, teatrul nu a mai avut bani alocați de la bugetul local pentru alte programe și proiecte culturale, în perioada mai –  septembrie a.c. Ca atare, alături de cele câteva reprezentații programate la sfârșit de săptămână și de cele câteva deplasări în țară, constituie activitățile artistice care justifică salariile tuturor angajaților în perioada menționată.

Răspunsul colegei de la departamentul Marketing a fost halucinant:

Ea: Păi, până pe 2 mai, când ați plecat, l-am promovat împreună.

Eu: Da, și la conferința de presă, care a lansat proiectul, a fost sala mare aproape plină cu elevi, cu profesori, cu jurnaliști. În plus, conferința a fost transmisă în direct pe facebook. Însă, după aceea, s-a așternut tăcerea.

Ea: Păi, pentru că abia acum sunt gata spectacolele; deocamdată ele sunt oferite gratis, conform contractului, și nu avem de ce să le promovăm. Când se vor vinde, le vom promova ca și pe celelalte spectacole ale teatrului.

EU: Păi, draga mea, acesta e un proiect care are, pe lângă alte activități/ evenimente, și șase producții scenice. Însă, spre deosebire de o premieră, un proiect atât de important trebuia să fie promovat pe etape, pe tot parcursul desfășurării sale. Așa cum am încercat să te învăț pe vremea când colaboram. Nu cumva domnul manager provizoriu vă interzice să promovați cum se cuvine acest demers?

A sărit ca arsă o doamnă (doctă) de la secretariatul literar:

– Deși sunt cu totul întâmplător pe aici, și nici nu știu ce caut de fapt, vreau să răspund eu, pentru că am mai auzit spunându-se că acest proiect justifică cumva salariile angajaților. Trebuie să menționez că, deși habar n-am cu cât și nici nu e treaba mea, toți cei implicați în proiect sunt plătiți separat, așa că nu văd în ce măsură s-ar justifica salariile întregului teatru prin acest proiect. Repet, nu e treaba mea cu cât sunt plătiți, poate să fie un leu sau 1000 de lei, dar sunt plătiți. Ceilalți angajați sunt plătiți, așa cum sunt plătiți și în celelalte teatre bucureștene, care nici ele nu au avut bani de proiecte, și totuși nu s-au închis, și și-au luat salariile întregi.

A urmat o suprapunere a comentariilor mele cu comentariile sale, până când Doamna Sanda Vișan ne-a întrerupt hâtru, ca la TV:

– Ca să înțelegem, ar fi bine să vorbiți pe rând.

Am tăcut amândouă, doamna doctă ușurată că l-a protejat cu toată inima și cu abnegația subalternei docile pe dl manager temporar (absent), iar eu pentru că ar fi fost inutil să continui.

Clarific acum, după ce am aflat că doamna de la Marketing s-ar fi exprimat că a trimis comunicatul cu invitația la conferința de presă către ”cel puțin 600 de adrese de e-mail”:

1. nu există în România 600 de jurnaliști culturali;
2. un proiect de anvergură se promovează în mod diferit față de un spectacol nou, pentru că interesul teatrului ar fi trebuit să fie acela de a-și spori imaginea și potențialul public (altul decât cel obișnuit, respectiv liceeni, tineri care urmează să părăsească sistemul de protecție socială, membri ai minorităților etnice, profesori, asistenți sociali, persoane vârstnice și profesioniști din domeniul cultural). Mai mult, prin promovarea lui cum se cuvine ar fi putut trezi așteptarea spectatorilor pentru spectacolele care se vor programa, după finalizarea contractului, cu vânzare de bilete;

Pentru doamna doctă, care nu a avut măcar curiozitatea să citească proiectul și care se afla ”absolut întâmplător” la conferință:

1. toate informațiile sunt publice, inclusiv onorariile echipei de proiect. Așa că aveai dreptate, erai cu totul ”întâmplător” prezentă la conferința de presă; e  posibil ca și calitatea de angajată la secretariatul literar al unui prestigios teatru bucureștean să fie tot… întâmplătoare;
2. nu există comparație între teatre când acestea trebuie să-și justifice salariile; fiecare manager are propria sa strategie și acționează ca atare în condiții de criză financiară. Însă, când deții un asemenea proiect, care a adus venituri teatrului și care a constituit singurul obiect de activitate, în afara celor câteva reprezentații/ deplasări și refaceri/ reluări ale unor producții mai vechi, din luna mai și până în prezent, este cel puțin bizar să-l ascunzi, cu atâta încrâncenare, de ochii lumii (publicului).

Pentru ambele ”colege”:

Actorii din distribuția spectacolului ”Moara cu noroc”, a cărui premieră a avut loc în aceeași seară, au aflat de la mine că a fost o conferință de presă la care ar fi trebuit să fie și ei prezenți. Vorba, unei actrițe: ”măcar mai înmulțeam numărul participanților”!

Cu siguranță ei nu făceau parte dintre cei 600 de oameni ”contactați” de către doamna de la marketing. Și dacă într-adevăr comunicatul a fost trimis către 600 de oameni și s-au prezentat doar cinci la conferință (eu și prietenul meu nu am ”beneficiat” de această înștiințare), ”specialista” noastră în marketing ar trebui să demisioneze de urgență. Sau să fie demisă. După caz!

Concluzie:

Cu siguranță, noua conducere (să sperăm, temporară) a Teatrului ”Nottara” a inventat un nou concept de marketing: PROMOVAREA SECRETĂ!

Din păcate, i-a reușit… ”strașnic”!