Anda Caropol – ultima știre

-

A fost una dintre cele mai importante actrițe ale Teatrului ”Nottara” și ale acestei țări. Prea puțin cunoscută, pentru că nu a cerut niciodată nimic, nici măcar recunoaștere din partea breslei! Dar noi, cei ai locului pe care l-a slujit până la uitarea de sine, știm și merită să o spunem!

Anda Caropol întâi zâmbea, apoi ne întreba șăgalnic ce mai facem. Se alinta ca o fetiță, dar poveștile ei erau atât de frumoase, atât de pozitive. Și scurte, pentru că nu voia să răpească timpul nimănui. Dacă aveai norocul să te fi înregistrat în agenda domniei sale, și eu am avut acest noroc, te suna de toate Sărbătorile și de ziua de naștere. Musai, de ziua de naștere! Și m-a sunat și în acest 10 noiembrie, când am pus la cale o întâlnire. Dar n-a mai fost să fie! Pentru că Anda noastră s-a grăbit să plece într-o stea.

Ființă armonioasă, Anda Caropol a risipit, în juru-i, doar tihnă și speranță! Era una dintre puținele actrițe care nu-și vorbesc vreodată colegii de rău. Dar ea îi vorbea, de nenumărate ori, de bine! Pentru că poveștile ei erau, cum se poate presupune, cu artiști, despre artiști. Mergea la toate spectacolele și, când puteam, îi făceam rost de invitații la Festivalul Național de Teatru. Răsplata era, întotdeauna, în povești despre ceea ce vedeam și eu și ea. Ea – numai cu vorbe alese și bune, eu – ceva mai acidă, când era cazul. Zâmbetul ei mă avertiza că trebuie să-i iubim pe actori în orice împrejurări. Și așa este!

Anda Caropol este singura actriță despre care nu știu să fi cerut vreodată un rol! Poate pentru că nici nu a fost nevoie, întotdeauna primindu-le, oferindu-i-se! Anda Caropol este printre puținii actori despre care nu știu să fi cerut o favoare, dar care știa să ofere tuturor bucurie. Pe scenă și în viață.

Pentru toate acestea am socotit, acum câțiva ani, cum am socotit și pentru alte personalități ale Teatrului ”Nottara”, că merita, la ceas aniversar, să aibă un spectacol numai al său, în care să povestească despre ea, adică despre artiști și despre arta teatrului. Pentru că, nu-i așa, nu vom ști niciodată cât din istorisirea unui actor este despre sine și cât despre ceilalți… Așa s-a născut ultima sa apariție memorabilă pe scena pe care a slujit-o toată viața, Repetiția vieții mele de Claudiu Sfirschi-Lăudat, în regia lui Alexandru Jitea. A fost cântecul său de lebădă!

Iată ce spunea ANDA CAROPOL la ceas aniversar:

„Nu cred că anul 2019 îmi putea face un dar mai minunat decât acest spectacol. Un dar pentru care mulțumesc direcției, autorului, regizorului și, nu în ultimul rând, colegilor care mă înconjoară și care își aduc prinosul la reușita lui. Ca un făcut, 2019 este și anul în care voi împlini 80 de ani. Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă ca să pot să joc cât mai mult acest spectacol pe care îl numesc cântecul meu de lebădă.” (Anda Caropol)

Dumnezeu sigur o va ține în lumina unei stele! Să-i fie veșnicia luminată, iar noi să ne gândim cu drag și dor la această minunată artistă!

ANDA CAROPOL a absolvit, în anul 1960, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, specializarea Arta actorului, la clasa profesorului A. Pop Marţian, asistent Cornel Todea A fost colegă de an cu Stela Popescu, Sebastian Papaiani, Rodica Popescu Bitănescu, Brândușa – Zaita Silvestru, Sorin Gheorgiu, Oana Diamandi, Agatha Nicolau etc. Din 1964, s-a alăturat trupei Teatrului Nottara, condus, pe atunci, de Horia Lovinescu. A jucat alături de actori care au marcat o generație de aur a teatrului românesc: George Constantin, Liliana Tomescu, Ștefan Iordache, Ștefan Radof, Lucia Mureşan, Gilda Marinescu, Ileana Stana Ionescu, Alexandru Repan, Ion Dichiseanu, Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu etc.

A fost repartizată la Naţionalul clujean, unde a fost distribuită în: Poveste din Irkutsk de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia: Cornel Todea (1960); Neamurile de Teofil Busecan, regia: George Gherasim (1961); Întoarcerea de Mihai Beniuc, regia: Călin P. Florian (1961).

De-a lungul celor peste 50 de ani de teatru petrecuţi pe scena Teatrului Nottara, Anda Caropol a lucrat cu regizori importanţi la spectacole memorabile pentru istoria artei teatrale de la noi. Amintim câteva dintre aceste roluri: Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, regia: Lucian Giurchescu (1964); Au fost odată două orfeline de Adolphe Philippe d`Ennery, regia: Sanda Manu (1966); Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Lucian Giurchescu (1966); Patimi de Paul Everac, regia: Sorana Coroamă-Stanca (1967); Petru Rareş de Horia Lovinescu, regia: Sorana Coroamă-Stanca (1967); O casă onorabilă de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu (1968); O lună la ţară de Ivan Sergheevici Turgheniev, regia: George Rafael (1970); Bărbaţi fără neveste de Neil Simon, regia: George Rafael (1970); Şi eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1971); Bună seara, Domnule Wilde!, după Oscar Wilde, adaptare de Eugen Mirea, regia: Alexandru Bocăneţ (1971); Hamlet de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974); Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Valeriu Moisescu (1975); Noi, subsemnaţii de Aleksandr Ghelman, regia: Dan Micu (1980); Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990); Revizorul de N.V. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Căsătoria de N.V. Gogol, regia: Gavriil Pinte (1998); Orfanul Zhao de Ji Jun Xiang, regia: Alexandru Dabija (1998); Titanic vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Sărbători fericite de Jean Poiret, regia: Dinu Cernescu (2002); Travestiuri de Tom Stoppard, regia: Dan Vasile (2003); Pădurea de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia: Tudor Mărăscu (2005); Billy Şchiopul de Martin McDonagh, regia: Vlad Massaci (2005); Hangiţa de Carlo Goldoni, regia: Tino Geirun (2005), Călătoria, scenariul: Gavriil Pinte, după Constantin Abăluță, regia Gavriil Pinte (2015), iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski, regia: Evghenia Berovici (2018), Repetiția vieții mele de Claudiu Sfirschi-Lăudat, regia Alexandru Jitea (2019), Fetele Pelican de The Wardrobe Ensemble, regia: Horia Suru (2022).

Filme: Băieţii noştri, regia: Gheorghe Vitanidis şi Anastasia Anghel (1959), Celebrul 702, regia: Mihai Iacob (1961); Lada cu zestre, regia: Francisc Muntean (1961); Cerul n-are gratii, regia: Francisc Munteanu (1962); La vârsta dragostei, regia: Francisc Munteanu (1963); Am o idee, regia: Alecu Croitoru (1981); Miezul fierbinte al pâinii, regia: Alecu Croitoru (1983); Secretul armei secrete, regia: Alexandru Tatos (1988); Senatorul melcilor, regia: Mircea Daneliuc (1995).

Marinela Țepuș
Marinela Țepușhttps://tepusa.ro
Este teatrolog și filolog. A fost secretar literar la Teatrul George Ciprian din Buzău, Teatrul Fani Tardini din Galați și la Teatrul Nottara din București. A fost directorul Teatrului Nottara din București și al Teatrului George Ciprian din Buzău. A primit, în 2018, Premiul Președintelui UNITEM pentru management, în cadrul Galei Premiilor UNITEM, ediția a XVII-a, iar în 2019, Premiul de excelență, în cadrul aceleiași Gale, ediția a XVIII-a. Activitate publicistică Din 1997, este critic de teatru, publicând (în calitate de redactor/ colaborator) cronici, interviuri, anchete, portrete, reportaje, în revistele: Scena, Luceafărul, Teatrul azi, Diagonale, precum și în ziare/ suplimente culturale: Rampa (Ziarul AZI), Ziarul de duminică, Gazeta Teatrului Național, Cotidianul, Adevărul literar şi artistic. Este membru UNITER și AICT.ro

Distribuie

Articole recente

Categorii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Comentarii recente