Aceste prime articole sunt scrise sub imperiul neputinței/ revoltei/ uluirii/ frustrării – (re)sentimente devenite dominante în urma evaluărilor abuzive și nelegale organizate de către Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București și, mai ales, în urma tăcerii care s-a lăsat, ca o cortină de fier, la scurtă vreme după reacțiile din presă și de pe rețelele de socializare.
Au fost scrise, în mare parte, sub forma unor exerciții de eliberare/ purificare/ vindecare. Pentru că, nu-i așa, când ești aruncat din propriu-ți parcurs al vieții publice (aproape) ca un infractor de către câțiva ”buni” colegi la a căror carieră ai vegheat/ trudit din greu și cu dragoste, și nu găsești arme, și nu găsești aliați (pentru că unii consideră exprimarea mea publică drept ”neelegantă”, iar alții ”nu se bagă” până când nu află ”câștigătorul final”), ți-aduci aminte, brusc, că îți rămân la îndemână cuvintele. Cuvintele care șfichiuie, cuvintele care izbesc, cuvintele care rănesc! Și eu n-am uitat niciodată!
Acum, sunt din nou un om liber de… REsentimente!
Însă voi renunța la cuvintele – ”cuțit” numai atunci când breasla teatrală, inertă, disipată, crispată ”momentan”… va da dovadă că a redevenit o forță și va spune STOP abuzurilor, ilegalităților din instituțiile de spectacole (din București și din țară)! Când tăcerea va deveni O VOCE!
Apelez (și) la politicienii (în special la consilierii generali ai Municipiului București) care cunosc destinul teatrelor bucureștene și… TAC, ridicând din umeri: ”Nu ne ocupăm noi de administrarea teatrelor”. Există, în toate partidele, politicieni integri, onești, verticali. Pe aceștia îi conjur să oprească ceea ce se aude că va să vină peste instituțiile de cultură ale Capitalei! Ce se va distruge acum va fi greu să se repare mâine!
Apelez la spectatorii bucureșteni fideli/ dedicați să urmărească, atent, ceea ce se întâplă prin teatre și să-și exprime părerea! Acest blog va fi o platformă de comunicare cu toți cei care iubesc teatrul, dar și cu aceia care nu-l iubesc și doar pretind acest lucru. Vom dialoga fără cenzură, fără spaime, dar mi-aș dori să o facem cu argumente și în cunoștință de cauză! Voi răspunde și celor care mă înjură, cu două condiții: să scrie corect românește și să-și argumenteze opiniile.
Mă tem, sincer, de ceea ce se va întâmpla la concursurile de proiecte de management pe care le pregătește, ”discret”, dar cu abnegație proletară, Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București, prin reprezentanta sa ”executivă”.
Mă tem că, în urma scandalului (firav) care a avut loc în jurul evaluărilor trecute din București, prea puțini oameni de teatru cu o carieră durabilă și cu experiență managerială reală se vor înscrie la concurs și și mai puțini specialiști autentici vor accepta să fie membri în comisiile de evaluare, lăsând loc, în felul acesta, imposturii și fraudei!!!
