S.O.S., teatrele bucureștene!

Către:

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

În atenția Domnului …………………………., Primar General al Municipiului București

Spre știință:

Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Municipiului București

În atenția Doamnei ………………………………., Director executiv

Stimate Domnule Primar General,

Subsemnata Marinela Țepuș, domiciliată în București, ………………….,……….., cu C.I. seria …., nr……….., CNP: ………………….,, de profesie teatrolog și filolog, în calitate de critic de teatru și fost manager (director) al Teatrului C.I.Nottara timp de 10 ani, vă solicit să efectuați de îndată verificări cu privire la modalitatea de elaborare a Caietelor de sarcini privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de manageri în teatrele bucureștene din subordinea PMB și CGMB, respectiv cu privire la conținutul acestora, să luați toate măsurile care se impun și să  stopați, de urgență, demersurile pentru organizarea concursurilor de proiecte de management la teatrele bucureștene din subordine PMB și CGMB, fie deschise sau închise, din cauza următoarelor nereguli care se pot constata în Caietele de obiective, contestate prin prezenta:

Între sarcinile expuse în Caietele de obiective privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de manageri în teatrele bucureștene din subordinea PMB și CGMB sunt unele care reprezintă adevărate imixtiuni în management anulând autonomia instituțională, ceea ce conduce totodată la încălcarea flagrantă a legii.

Însă, cu adevărat grav este faptul că toate (absolut toate) caietele de sarcini sunt elaborate în mod identic (făcute la indigo), neținându-se cont de identitatea/ specificul fiecărui teatru, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 11 alin.(1) din OUG nr. 189/2008, care prevăd următoarele:

„Art. 11

(1) Caietul de obiective se întocmeşte de către autoritate pe baza modelului-cadru, prevăzut la art. 5, ţinând cont de următoarele criterii:

a) misiunea instituţiei publice de cultură;

b) evoluţiile economice şi socioculturale ale comunităţii în care instituţia publică de cultură îşi desfăşoară activitatea;

c) dezvoltarea specifică a instituţiei publice de cultură.”

Se poate descoperi cu ușurință cum caietele de obiective încalcă prevederile legale de mai sus, deși sarcinile cu nr. 7 și 8 vorbesc tocmai despre  ”Dezvoltarea unei strategii de branding a instituției”, respectiv despre ”Cercetarea și identificarea profilului consumatorului specific instituției, realizarea programelor, evenimentelor și a tipurilor de conținut conform așteptărilor publicului”.

Cum s-ar putea avea în vedere, după aceste concursuri, specificul fiecărui teatru, implicit specificul publicului fiecărui teatru, și/sau diversitatea culturală a peisajului cultural bucureștean, câtă vreme Primăria Capitalei, prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism,  a elaborat și emis caiete de obiective identice, ignorând, cu rea-credință, identitățile instituțiilor de spectacole, care, până acum erau diferite?

De pildă, a cere unor teatre distincte, și tuturor în același fel, să dezvolte programe și proiecte ”adecvate tuturor categoriilor de vârstă”, lucru pe care să îl facă, de exemplu, atât Opera Comică pentru Copii și Teatrul „Ion Creangă”, cât și Teatrele ”Nottara”, Mic, ”Bulandra”, ”Tănase”, TES etc. în exact același mod, înseamnă  ignorarea intenționată a rolului și a rostului acestor instituții în ansamblul cultural al Capitalei și totodată un atentat la identitatea culturală națională.

Această abordare încalcă  și dezideratul diversității culturale, regăsit în cap. V din Strategia culturală a Municipiului București – 2016 – 2026, aprobată prin HCGMB nr. 152/2016 (pag. 52, 53), la care se apelează cu atâta abnegație chiar în caietele de obiective menționate.

În altă ordine de idei, cum ar putea fi impuse așa-numitele ”criterii de eficientizare economică”, fără a se ține cont de identitatea/ specificul fiecărei instituții de spectacole în parte, de numărul de săli, de numărul de locuri ale acestora, de gradul de confort pe care îl asigură, de poziționarea în spațiul geografic al Capitalei, de profilul/ genul teatral predilect (copii, adulți, minorități, estradă, dramaturgie autohtonă etc.).

Creșterea veniturilor, impusă ”contabilicește”, fără studii de piață adecvate, fără o analiză minuțioasă pentru fiecare instituție de spectacole în parte, va conduce inevitabil la realizarea exclusivă a unor spectacole comerciale și la mărirea prețului biletelor, lucru ce contrazice menirea teatrelor subvenționate de stat, anume de a face posibil accesul la cultură.

Astfel, obligarea instituțiilor la sporirea ”procentuală” a veniturilor proprii încalcă și va încălca atât obiectivul de a facilita accesul publicului la spectacole, obiectiv consacrat legal la art. 2 lit.d) din OG nr. 21/2007, precum și prin sarcina cu nr 6. (”Creșterea gradului de ocupare a salii de spectacol/sălilor de spectacol la media anuala de minimum 75% din numărul de locuri”), impusă de autoritate.

Mai mult, sunt afectate și celelalte obiective menționate în același articol din actul normativ menționat (”diversificarea și dezvoltarea artelor spectacolului, afirmarea identității culturale naționale și a identităților culturale ale minorităților naționale prin artele spectacolului, promovarea pe plan național și internațional a valorilor artistice autohtone și universale din domeniul artelor spectacolului”).

Sarcina privind creșterea obligatorie a cuantumului veniturilor proprii încalcă până și dispozițiile art. 33 din Constituția României privind garantarea accesului la cultură.

Nu în ultimul rând, scopul îndeplinirii de către management, prin intermediul instituției publice de cultură, a sarcinilor formulate, trebuie să fie satisfacerea nevoilor culturale ale comunității [potrivit dispozițiilor art. 2 lit. d) din OUG nr. 189/2008], nu cu predilecție sporirea veniturilor acestor instituții.

Impunerea creșterii veniturilor proprii contrazice și unele obiective și direcții strategice cuprinse în Strategia culturală a municipiului București – 2016 – 2016, aprobată prin HCGMB nr. 152/2016:

• Obiectivul de dezvoltare a publicurilor și de încurajare a participării culturale ca elemente vitale ale cetățeniei, pag. 53 (în paragraful „Cultură și incluziune socială”);
• pct. 4 – Diversificarea și creșterea atractivității și accesibilității ofertei culturale și încurajarea participării cetățenilor care nu se regăsesc în oferta culturală prezentă, pag. 61 (Axa strategică „Asigurarea accesului și încurajarea unei participări generalizate și echilibrate a tuturor cetățenilor orașului la sistemul cultural”)
• pct. 4.3. lit. j) – „Aplicarea de către instituțiile publice și de către organizatorii de evenimente finanțate din fonduri publice unor tarife reduse pentru bucureștenii cu venituri scăzute sau care provin din grupuri defavorizate cultural” (pag. 63)

Dimpotrivă, din punct de vedere strategic, pentru finanțarea participării artiștilor sau organizațiilor culturale bucureștene la evenimente culturale importante din Europa, în aceeași strategie culturală, la Axa strategică III, pct. 6 lit. c și d, se menționează

• „încurajarea schimburilor culturale și a colaborărilor și cu producțiilor internaționale pentru toate categoriile de actori culturali, prin linii de finanțare și subvenții dedicate.”
• necesitatea creării unui „fond de participare culturală internațională” (pag. 65).

În plus, NU se menționează, în Caietele de obiective, sarcinile specifice obligatorii pe care le impune pentru instituțiile de spectacole sau concerte norma cuprinsă la cap. V lit. B din anexa 3 la Ordinul Ministrului culturii nr. 2799/2015.

Sunt menționate sarcini care duc spre concluzia că teatrele subvenționate de către PMB și CGMB vor deveni un soi de ”anexe” ale Primăriei Capitalei, asemeni centrelor culturale din subordine, cu menirea de a sluji idealurile electorale oneroase ale primarului general, în loc să aibă propria misiune și viziune.

Astfel, sarcinile de la pct. 1 și 2  îi va obliga pe manageri să participe, împreună cu echipele pe care le conduc, la programe și proiecte ale Primăriei Municipiului București.

Asemenea obligație contravine spiritului legii, fiindcă NU caietul de obiective emis de autoritate, ci proiectul de management este documentul „care cuprinde descrierea soluțiilor concrete” previzionate pentru direcția teatrului și care va cuprinde programele „propuse pentru întreaga perioadă de management” și „proiectele din cadrul programelor.” [art. 2 lit. e) din OUG nr. 189/2008; Anexa 3 cap. VI lit. E pct. 6 și 7 din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2799/2015]. Respectând legea, strategia, programele şi planul managerial trebuie solicitate de la candidați, nicidecum impuse de către autoritate prin intermediul caietului de obiective [art. 12 alin.(1) lit.e) din OUG nr. 189/2008].

La art. 11 alin.(2) din OUG nr. 189/2008 se stipulează:

„Art. 11

(2) Caietul de obiective cuprinde prevederi organizatorice, financiare şi tehnice privind proiectul de management, după cum urmează:

a) date despre activitatea, bugetul estimat sau cunoscut şi specificul instituţiei publice de cultură;

b) regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei;

c) sarcini pentru management.

d) perioada pentru care se încheie contractul de management, în intervalul de minimum 3 ani şi maximum 5 ani;

e) structura obligatorie a proiectului de management.”

Din păcate, în caietele de obiective, elaborate în mod identic (trase la indigo), se poate observa cum  sarcinile cu nr. 1, 2, 12, 13, 15, 16, 17, 18  încalcă flagrant „prevederi organizatorice, financiare și tehnice” trasate de lege, numind concret activitățile efective pe care sunt obligate să le realizeze instituțiile de cultură și chiar în ce mod anume.

De exemplu, la pct. 15, dacă în prima parte se vorbește despre o obligație normală a managerului unui teatru, aceea de a-și distribui artiștii angajați (”Asigurarea distribuirii în spectacole a întregului personal artistic angajat în institute”), în partea a doua (”In cazul colaboratorilor din cadrul spectacolelor se vor avea în vedere artiștii din sectorul cultural independent care nu au niciun contract stabil cu vreo institute publică de cultură”.), autoritatea limitează abuziv competența acestuia de a-și selecta, împreună cu regizorii artistici, actorii-colaboratori pentru producțiile artistice în funcție de cerințele instituției și a spectacolelor ce urmează să fie montate. Impunând statutul pe care să îl aibă respectivii colaboratori (acela de a nu fi angajați în alte instituții publice de cultură), Primăria încalcă flagrant legea privind protecția drepturilor de autor și conexe, prin care nu poate fi impusă niciun fel de îngrădire de genul celei de mai sus.

Asemenea prevederi se găsesc în Legea nr. 8/1996 la art. 3 alin.(1) și art. 94, care au următorul conținut:

„Art. 3 – (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

[…]

Art. 94 – Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe, și editorii de publicații de presă, pentru propriile publicații de presă.”

Printr-o astfel de sarcină impusă, autoritatea își neglijează și propriul obiectiv  menționat în Strategia culturală a municipiului București – 2016 – 2016, aprobată prin HCGMB nr. 152/2016 (pag. 53), după cum urmează:

„respectul și garantarea drepturilor de autor și drepturilor artiștilor și asigurarea unei remunerării juste.” (în paragraful „Cultură și economie”).

Pentru prima dată în istoria recentă a teatrelor bucureștene, autoritatea publică impune, cu nesocotirea legii, în mod abuziv, fără scrupule, direcțiilor instituțiilor de cultură aflate în subordine cu cine au dreptul să încheie contracte și cu cine nu.

În acest fel, autoritatea înțelege să restrângă aria de aplicare a dispozițiilor art. 1.169 din Codul civil, care protejează principiul libertății părților de a contracta, această libertate putând fi limitată doar ”de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri”, conform:

„Art. 1.169

Libertatea de a contracta

Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.”

Totodată, autoritatea creează o situație de discriminare între artiștii angajați într-o instituție publică de cultură și cei angajați la alți angajatori (fie în alt domeniu decât cel al culturii, fie la angajatori privați), înțelegând să interzică (chiar fără să aibă prerogativa legală pentru aceasta) doar celor din prima categorie posibilitatea legală de a colabora cu instituții publice de spectacole din subordinea Municipiului București.

În plus, în acest mod, autoritatea se subrogă, în mod nepermis, în atribuțiile date în mod expres de lege conducerilor instituțiilor publice de spectacole sau concerte angajatoare, care – doar ele – au prerogativa legală de a încuviința sau nu colaborarea propriilor artiști salariați cu alte instituții, împrejurare care își găsește reglementarea legală în prevederile art. 12 alin.(4) și (4¹) din OG nr. 21/2007 privind instituțiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic. 

Prevederile menționate au următorul conținut:

„Art. 12

[…]

(4) Pe durata stagiunii, personalul artistic de specialitate angajat în instituții de spectacole sau concerte poate încheia contracte conform prevederilor legale privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu alte instituții sau companii de spectacole sau concerte, numai cu acordul conducerii instituției.

(4¹) Acordul prevăzut la alin. (4) poate fi dat în una dintre următoarele modalități:

a) suspendarea contractului individual de muncă pe durata derulării contractului privind dreptul de autor și drepturile conexe, în condițiile ultimei teze a art. 54 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) menținerea contractului individual de muncă dacă derularea contractului privind dreptul de autor și drepturile conexe nu afectează îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin fișa postului.”

Prin sarcina nr. 16 (”Eficientizarea cheltuielilor, precum și a costurilor reprezentațiilor. Aplicarea unor masuri concrete de reducere a costurilor per beneficiar. Fiecare premieră va rămâne în repertoriul instituției minimum 50 de reprezentații, fiind inclusă constant în programul anual de spectacole al acesteia”), Primăria Municipiului București impune, arbitrar, în numele viitorilor manageri, un număr minim de 50 reprezentații pentru fiecare premieră.

Prevederea contravine și dispozițiilor art. 4 alin. (3) din OG nr. 21/2007, care stipulează:

„(3) Instituţiile de spectacole sau concerte au deplină autonomie în stabilirea şi realizarea programelor proprii, în consens cu politicile culturale ale autorităţilor centrale sau locale, concepute pentru a răspunde nevoilor comunităţii.”

La punctele 17 și 18 (”Implicarea alături de celelalte instituții/ servicii publice de cultură de interes local ale Municipiului București, în realizarea și implementarea unei platforme de streaming video pe baza de serviciu media audiovizual la cerere, pentru producțiile culturale [proiect coordonat de PMB])”, respectiv (”Implicarea în implementarea unei platforme unice [comune] online de vânzare a biletelor la spectacole, alături de celelalte instituții/servicii publice de cultură de interes local ale Municipiului București [proiect coordonat de PMB])”, se poate observa cum se pretinde, în mod abuziv, fără scrupule, participarea instituțiilor la realizarea unor proiecte inițiate și coordonate de Primăria Municipiului București.

Acest tip de sarcini pot duce, lesne, cu gândul la monopolizarea de către PMB, prin direcția sa de specialitate, a unor activități care țin tocmai de autonomia fiecărei instituții publice de cultură.

Menționez și faptul că unele sarcini, cum este cea cu numărul 5 (”Raportarea activității specifice la cadrul strategic al Strategiei Culturale a Municipiului București. Realizarea unui plan de acțiuni pentru promovarea orașului București ca oraș ”conectiv” și oraș cultural-turistic.”), conform Strategiei culturale aprobate prin HCGMB nr. 152/2016, fac parte din atribuțiile autorității, nicidecum din cele ale instituțiilor publice de cultură.

Potrivit acestei strategii culturale, axa strategică II („Asigurarea accesului și încurajarea unei participări generalizate și echilibrate a tuturor cetățenilor orașului la sistemul cultural”), pct. 4.2., lit.c):

„c. Îmbunătățirea accesibilității și conectivității între zone/poli/camere urbane și echipamente culturale la nivelul întregului oraș (în centru și cartiere), indiferent de caracterul public sau privat și de subordonarea administrativă a acestora. Această direcție vizează în special transportul în comun și mobilitatea blândă (trasee pietonale și trasee pentru biciclete) și include lansarea sau extinderea unor linii speciale, precum Bucharest City Tour, sau disponibilitatea transportului în comun la ore mai târzii, prin concordanță cu orele de programare culturală […]”

De altfel, după o analiză mai atentă a Caietelor de obiective se poate observa că lipsesc mai multe informații obligatorii, cum ar fi programele și proiectele cu bugetele estimate/realizate pentru ultimii doi ani (la Teatrul Bulandra, pentru toți cei trei ani), sub pretextul că:

”Pentru anul 2021 nu a fost negociat/aprobat de către autoritate un program minimal cu fostul manager al instituției.

Pentru anul 2022 nu a fost negociat/aprobat de către autoritate un program minimal cu fostul manager instituției.”

 Totuși, fără informații de acest fel pentru perioada supusă analizei, nu poate fi realizat un proiect de management – ex. Cap.B. Analiza activitatii institutiei și propuneri privind îmbunătățirea acesteia:

               1. analiza programelor și a proiectelor institutiei;

               2. concluzii

precum și cap.

doar de către managerii deja numiți temporar, care au la îndemână asemenea date.

Astfel, se produce o evidentă discriminare între candidații – manageri temporari și oricare alți pretendenți la scaunul directorial al vreunui teatru bucureștean, câtă vreme cei din urmă nu vor avea acces la datele necesare realizării unui proiect de management decât apelând la DCÎT, pentru detalii de acest fel.

Însă, în cazul în care un posibil candidat ar recurge la asemenea modalitate de a obține niște date absolut necesare redactării unui proiect de management, acesta și-ar deconspira identitatea, putând fi lesne înlăturat în favoarea celor deja selectați/ numiți temporar pentru a conduce teatrele bucureștene.

Pentru toate cele invocate mai sus,

Cu speranța că veți da curs acestei contestații,

Suplimentar, având în vedere aspectele argumentate, vă solicit respectuos să sesizați Corpul de Control al Primarului Municipiului București și să dispuneți efectuarea unui control având ca obiect verificarea modalității de elaborare și conținutul Caietelor de sarcini în condițiile în care aceste Caiete de sarcini au fost elaborate cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare aplicabile și prin raportare la toate aspectele anterior expuse de subsemnata.

Marinela ȚEPUȘ,

Critic de teatru

Vă rog să-mi transmiteți răspunsul dumneavoastră la reclamație pe adresa de e-mail: ……………………………………,

precum și la adresa:  ……………………………………………………………………….