Este vorba despre breasla teatrală. În mod special și total. Și nu pentru că s-au trecut sub tăcere evalurile ilegale ale managerilor bucureșteni din februarie și martie 2022 pentru anii 2020, respectiv 2021, urmate de demiterea/demisia unora dintre ceștia. Ci pentru că de câte ori se întâmplă ceva, care poate fi important, substanțial pentru evoluția/ INvoluția teatrului românesc, breasla tace. Cu eleganță. Cu maximă discreție. Nu se bagă! N-are de ce. Breslei nu i se poate întâmpla nimic, pentru că există prea puțin spre deloc. E prezentă la gale, Gala Premiilor UNITER, că n-are mai multe. Și acolo se afirmă prin ”reprezentanți”. Cineva scria pe facebook că e vorba mereu despre aceleași fețe; au îmbătrânit apărând la televizor în cadrul Galei. Nu mă pronunț. Nu am de ce. Nu am fost prezentă decât la foarte puține ediții. Eu îmbătrânesc pe cont propriu. Dar urmăresc de mult prezența breslei în situații limită, în situații excepționale.
De pildă, când au fost comasate Opera Națională București și Teatrul de Operetă ”Ion Dacian”… Tăcere. Cele două instituții au funcționat așa, ”legate” artificial, până s-a găsit un ministru al culturii binevoitor și le-a redat autonomia. Tăcere și atunci.
De pildă, când s-au comasat, prin unele orașe din țară, teatrele pentru copii/ de păpuși și marionete cu cele de dramă… Tăcere!
De pildă, când s-a promulgat Legea 282/2015 și Teatrul ”Nottara” nu a mai putut programa spectacole la sediu… Tăcere! Ce-i drept, s-au solidarizat mass-media, câteva teatre (de stat și independente) din București, teatrele din țară, câteva institute culturale, și publicul… Nu, n-a fost singur Teatrul ”Nottara”! Dar breasla, breasla a tăcut!
De pildă, când era cât pe ce să se comaseze, fără nicio noimă, mai multe instituții culturale orădene cu teatrul.Tăcere!
De pildă, în pandemie, când s-au închis (a se citi ”desființat”) unele teatre independente pentru că nu au mai putut plăti chiria/ întreținerea… Tăcere!
De pildă, când, în pandemie, s-au deschis restaurante, s-au deschis sălile de jocuri de noroc, doar teatrele au rămas închise pentru public… Tăcere!
De pildă, când, în 2022, majoritatea teatrelor bucureștene au rămas fără subvenție de la PMB pentru programele și proiectele culturale… Tăcere!
De pildă, când Emanuel Petran, fostul manager al Teatrului de Păpuși Puck din Cluj-Napoca a făcut greva foamei vreme de 24 de zile încercând să atragă atenția breslei, legiuitorilor, decidenților. Care breaslă? Câteva voci particulare l-au însoțit, mai mult compătimindu-l, în acest demers sortit eșecului.
De pildă, când Marius Bodochi (Teatrul Dramaturgilor Români din București) și George Ivașcu (Teatrul Metropolis din București) și-au dat demisia cu demnitate nemaisuportând umilința la care erau supuși de ”autoritate”… Tăcere!
De pildă, când Lucian Vărșăndan (Teatrul German de Stat din Timișoara), Daniel Vulcu (Teatrul ”Regina Maria” din Oradea), Mihai Constantin Ranin (Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște), Cosmin Rădescu (Teatrul ”I.D.Sîrbu” din Petroșani), Dana Dumitrescu (Teatrul de Stat din Constanța), Eliza Noemi Judeu (Teatrul ”Bacovia” din Bacău), Mircea M. Ionescu, Cosmin Crețu (Teatrul ”Tudor Vianu” din Giurgiu) și, foarte recent, Felicia Filip (Opera Comică pentru Copii din București), Adrian Găzdaru (Teatrul Excelsior din București), Marinela Țepuș (Teatrul ”Nottara” din București), Cosmin Brehuță (Teatrul ”Elvira Godeanu” din Târgu Jiu) au fost schimbați/ urmează a fi schimbați în urma unor simulacre de evaluări… Tăcere!
Ah, da, Doamna Dorina Lazăr ”a beneficiat”, totuși, de o conferință de presă organizată la UNITER. Apoi, tăcere! Bine că s-a lăudat dl primar general Nicușor Dan cu isprava de a o fi repus în drepturi după ce aceasta a câștigat procesul!!! Apoi, a uitat-o și dl primar general lăsând-o pe mâna dnei Fedorca. Iar aceasta a socotit că merită o notă mică la evaluarea pentru un an în care Doamna Dorina Lazăr a împărțit managementul Teatrului Odeon cu Domnul Cristian Șofron și, ca urmare, nici nu trebuia evaluată. Da’ o notă sub 9.00 nu strică. Ba chiar va putea justifica nota finală de anul viitor, care musai să fie sub 9.00, ca să se poată scăpa ”elegant” și de Doamna Dorina Lazăr!
Cei mai mulți dintre cei pomeniți au câștigat procesele, au revenit la conducerea teatrelor; unii abia au purces a se judeca. Tăcerea persistă!
Doar câteva voci particulare și-au exprimat indignarea, apoi bucuria, că s-a făcut dreptate… acolo unde s-a făcut dreptate. Cam aceleași voci la toate întâmplările evocate. Ne cunoaștem, am devenit un soi de ”comunitate a revoltaților din oficiu”!
Doamna culturii PMB-iste, Liliana Maria Toderiuc-Fedorca, se ocupă, cu sârg, în aceste zile, de caietele de obiective pentru concursurile ce vor avea loc spre sfârșitul verii și mai ales ”se ocupă” de comisiile de concurs. Grea încercare, pentru că nu se mai prea găsesc ”candidați” pentru comisii. Prea s-au făcut de râs/ băcănie anteriorii membri. 7 teatre și Circul Metropolitan își așteaptă managerii (aleși pe sprânceană de către aceeași persoană cu activitate prodigioasă în domeniul schimbărilor (auto)impuse), fiind incluse și cele trei instituții cu litigii. Că doar nu se-mpiedică dna Fedorca de niște procese! Și, desigur, breasla va tăcea. Și dacă tot va tăcea, vor urma și alte demiteri pe măsură ce se vor termina mandatele managerilor bucureșteni rămași să conducă niște teatre subfinanțate, care abia-și duc zilele jucând la sfârșit de săptămână. Desigur, ”autoritatea” nu-i de vină nici pentru subfinanțare (de vină fiind războiul din Ukraina!), nici pentru următoarele demiteri, pentru că, nu-i așa, notele vor fi date de către specialiștii din comisii, care sunt în procent de două treimi, spre deosebire de reprezentanții ordonatorului de credite, care sunt în procent de doar o treime. Și astfel, Reforma teatrelor bucureștene va triumfa, anul viitor, prin schimbarea intempestivă/ abuzivă a managerilor, care și ei au tăcut și s-au supus împrejurărilor în marea lor majoritate.
Mai rămâne un singur lucru de realizat în acest răstimp: plata specialiștilor din comisiile de evaluare. Pentru că, nu-i așa, 10% din salariul domnului primar general pentru fiecare dosar de cadre, pardon raport de evaluare/ proiect de management, e cam puțin! Așa că unii dintre ei vor fi numiți în continuare în comisii (pe perioadă nedeterminată), iar alții – ce să vezi?! -, vor deveni următorii manageri și directori adjuncți, numai buni spre a fi schimbați după alegerile din 2024, când sperăm cu toții să dispară din peisajul local și cultural actualii responsabili cu ”reforma culturală bucureșteană”.
P.S. Aud, din tot mai multe surse, că, în privința concursurilor de la PMB, la ”experiența managerială”, obligatorie prin lege, se va renunța ”elegant”, nemaispecificându-se un număr de ani, ci completându-se simplu: ”experiență managerială”. Prin urmare, sunt suficiente și câteva zile de conducere a unui ”obiectiv”; dacă va fi instituție culturală, cu atât mai bine. Așadar, înscrierea la concurs va fi ”la liber”. Că rezultatele oricum se cunosc de pe-acum… Vom vedea, cu această ocazie, câți foști membri ai comisiilor de evaluare vor deveni manageri sau, mai încolo, măcar directori adjuncți. Doar la ”Notara” vor fi alte criterii. Noi, nottariștii, le cunoaștem.
